România înainte şi după moţiune
Se speculează intens în aceste zile pe marginea modului în care va arăta scena politică în eventualitatea în care moţiunea de cenzură iniţiată de PSD va fi adoptată. Iar aceste speculaţii sunt cu atât mai justificate cu cât se porneşte de la o stare de fapt care este departe de a fi ideală.
Iată, în mod succint, cum ar putea fi ea rezumată. În primul rând, România este condusă în acest moment de un guvern ultra minoritar, care nu beneficiază decât de susţinerea a 20% din Parlament. Dacă până acum guvernul Tăriceanu II a reuşit să depăşească acest handicap, trecând cu bine chiar şi de o moţiune de cenzură, lucrurile s-au schimbat radical după deciza PSD de a acţiona ca un veritabil partid de opoziţie. Actualul cabinet se află pentru prima dată într-un pericol real de a-şi încheia mandatul. Dispunând de cel mai important grup parlamentar din punct de vedere numeric, social-democraţii au reuşit fără mari dificultăţi să blocheze mai multe iniţiative ale Guvernului, inclusiv legea de organizare, dar şi să îşi promoveze propriile proiecte legislative. În aceste condiţii şi ţinând cont de animozitatea dintre PD, PLD şi PNL, Guvernul nu pare a avea în acest moment nicio perspectivă de a-şi asigura un sprijin parlamentar solid. În plus, situţia este agravată de lupta continuă dintre Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni care, pe măsură ce se apropie alegerile europarlamentare s-a înteţit vizibil. În rezumat, avem un Guvern aflat într-o relaţie proastă şi cu Parlamentul şi cu Preşedinţia, dar şi cu Justiţia, aripa DNA.
Efectele acestei stări de fapt se regăsesc în administrarea deficitară a treburilor publice. Astfel, Guvernul (PNL şi UDMR), dar şi opoziţia sunt exclusiv preocupate de dispute politice şi aproape deloc interesate de crearea unor politici publice coerente şi absolut necesare în momentul de faţă pentru România. Chiar şi aparentele mişcări în această direcţie, cum ar fi pactul naţional pe educaţie sau reformarea sistemului electoral, s-au dovedit tot artificii menite să atragă electoratul şi care, odată lansate, au fost abandonate.
Se poate spune chiar că, în acest moment, România nu este guvernată după un program, nu are o linie de guvernare coerentă, ci se orientează după stele…, în funcţie de modul în care cabinetul, sau în ultima vreme, opoziţia reuşesc să treacă prin Parlament proiecte cu încărcătură socială. Totodată, scena politică este extrem de neclară atâta vreme cât PRM susţine un guvern în care se găseşte UDMR, partide de dreapta precum PD şi PLD susţin opoziţia de stânga (PSD) în dauna guvernului de dreapta, iar PNL la rândul său, încearcă să îşi asume măsuri sociale de stânga, promovate de PSD, cum ar fi creşterea pensiilor. La toate acestea se adaugă evident sprijinul de până la momentul cenzură dat de PSD guvernului liberal. Cu siguranţă, această ambiguitate a scenei politice, care induce confuzie electoratului, explică într-o oarecare măsură şi procentul ridicat al indecişilor şi mai ales al celor refuză să participe în mod activ la viaţa cetăţii, prin exercitarea dreptului la vot.
La modul ideal moţiunea de cenzură ar trebui să aducă o schimbare în bine, ceea ce înseamnă în primul rând, un guvern nou, susţinut de o majoritate parlamentară solidă. Aceasta este prima condiţie pentru ca guvernul nou instalat să nu mai fie preocupat exclusiv de supravieţuirea politică şi să se poată astfel concentra pe politici publice coerente, care să ofere soluţii la principale probleme ale cetăţeanului: asigurarea unui grad ridicat de absorbţie al fondurilor europene, asigurarea unei creşteri economice sustenabile şi sănătoase şi transpunerea ei în creşterea nivelului de trai, etc. Având în vedere actuala configuranţie parlamentară este limpede că un astfel de guvern nu se poate constitui decât fie în urma unor negocieri, fie în urma unor alegeri legislative anticipate.
O altă schimbare bună ar putea fi limpezirea scenei politice în sensul clarificărilor doctrinare dar şi, eventual, a unei coagulări a forţelor politice către cele două poluri ale spectrului politic: stânga - dreapta. Ar trebui totodată găsită o soluţie pentru a împiedica fragmentarea Parlamentului prin apariţia unor partide pe baza dezertărilor din rândul celor ce au intrat în forul legislativ pe listele altui partid. Astăzi avem cel puţin 3 exemple de partide ce au reprezentare parlamentară fără ca susţinerea populară să o justifice (PC, PLD, PIN) lucru ce duce la o înstrăinare a electoratului faţă de principala instituţie reprezentativă a ţării.
Moţiunea de cenzură poate deci să fie o şansă pentru România. La fel de bine însă ea poate să nu schimbe cu nimic situaţia, ci doar să răstoarne un guvern pentru a pune în locul său altul cu nimic deosebit de anteriorul. Acest lucru ar însemna prelungirea inutilă a crizei actuale. Fructificarea acestei şanse depinde însă de capacitatea principalelor forţe politice de a conştientiza faptul că, doar prin asumarea responsabilă a misiunii ce le revine (de reprezentanţi ai intereselor cetăţenilor) vor avea cu adevărat de câştigat pe plan politic şi electoral.
