Scenariile moţiunii
De o lună de zile, moţiunea de cenzură ţine, la propriu, capul de afiş al ziarelor şi buletinelor de ştiri. De altminteri, nimic mai natural dacă luăm în considerare faptul că, oricare ar fi desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, ea reprezintă un moment de cotitură cu implicaţii dintre cele mai importante asupra scenei politice şi a actorilor principali.
Sintetizând, scenariile privitoare la moţiunea de cenzură a PSD se restrâng în jurul a trei ipoteze. Deşi liderii PSD au negat-o, teoretic există posibilitatea ca moţiunea să nu mai fie depusă. Dacă moţiunea este depusă, putem avea fie situaţia în care aceasta va cădea la vot, fie cea în care va fi adoptată şi va trebui constituit un nou guvern, sau vom avea parte de alegeri anticipate.
Primul scenariu ar fi posibil doar în măsura în care PSD ar ajunge la un compromis acceptabil cu PNL. Ceea ce echivalează cu intrarea la guvernare alături de liberali şi de UDMR-işti, sau includerea în programul de guvernare a priorităţilor PSD şi sprijinirea executivului de pe băncile Parlamentului. De altminteri, această ultimă variantă a fost deja propusă de către UDMR, la finalul negocierilor de săptămîna trecută cu social-democraţii.
Din punct de vedere imagologic şi electoral, de concretizarea ipotezei nedepunerii moţiunii ar beneficia mai ales Traian Băsescu şi PD. Democraţii ar obţine printr-o astfel de eventualitate o confirmare facilă a acuzaţiilor prin care, în toată această perioadă, au încercat să discrediteze ameninţările cu moţiunea de cenzură ale PSD. Mai mult, PD s-ar vedea în postura de lider de neconstestat al opoziţiei, putându-şi îndrepta tunurile simultan atât asupra PSD, cât şi asupra PNL. Este greu de presupus că pierderile electorale, deloc de neglijat pentru ambele partide, ar putea fi surmontate doar prin bună guvernare şi măsuri sociale. PNL ar avea singurul avantaj al mentinerii la putere cu păstrarea funcţiei de prim-ministru, în timp ce PSD poate invoca în favoarea sa doar intrarea parţială la guvernare, printr-un compromis în cadrul unui cabinet trans-ideologic (stânga – dreapta).
Ipoteza în care moţiunea de cenzură va fi aşadar respinsă de către Parlament, poate fi luata in considerare doar în cazul în care parlamentarii partidelor care au promis că o votează (PSD, PD, PLD) defectează la vot. O asemenea variantă ar anula însă toate câştigurile imagologice acumulate de social-democraţi în ultima perioadă, în timp ce, pentru PD şi PL ar echivala cu un dezastru de imagine. Dincolo de moţiune, PSD mai are la dispoziţie opţiunea boicotului parlamentar împotriva guvernului Tăriceanu II, a cărui eficienţă s-a şi văzut săptămâna trecută, când, într-o singură zi, au căzut la vot 19 legi şi ordonanţe propuse de Guvern.
În sfârşit, al treilea mare scenariu, adoptarea moţiunii de cenzură, ar prilejui o dovadă a forţei PSD, care va fi obţinut realizarea supremă pentru un partid de opoziţie şi anume căderea Guvernului. Urmările unui asemenea eveniment pot conduce fie spre constituirea unui nou executiv, fie spre alegeri anticipate. PNL a exclus varianta participării la formarea unui nou guvern, în ipoteza în care moţiunea de cenzură ar fi adoptată, iar PD a refuzat, până acum, să facă parte dintr-un cabinet alături de social-democraţi. În asemenea condiţii există doar două formule de guvernare posibile: aceea a unui executiv format în jurul PD, cu sprijin parlamentar negociat social-democrat sau aceea a unui guvern PSD, împreună cu alţi aliaţi minori (PC şi UDMR). Prima ar însemna o reeditare a guvernului Tăriceanu II, dar cu altă culoare politică, fapt care ar crea probleme imagologice PD, în timp ce a doua ar depinde de Traian Băsescu şi de voturile minorităţilor şi independenţilor (alţii decât PLD).
În ceea ce priveşte varianta alegerilor anticipate, aceasta pare în acest moment cea mai puţin probabilă. Majoritatea parlamentarilor îşi doresc să-şi ducă mandatul la bun sfârşit, mai ales că mulţi nu vor mai prinde un loc de parlamentar. Chiar dacă Traian Băsescu ar încerca să forţeze convocarea acestora, prin propuneri „imposibile” de prim-miniştrii este de aşteptat ca Parlamentul să-i facă „hatârul” preşedintelui, pentru a evita alegerile anticipate. Un asemenea cabinet – Guvernul Băsescu - constituit prin forţă şi nu pe baza unui consens politic, ar fi slab, incapabil să-şi îndeplinească programul de guvernare în condiţiile unei majorităţi ostile şi, implicit, o sursă de vulnerabilitate pentru Traian Băsescu. Care dintre ipotezele de mai sus va deveni realitate, rămâne de văzut. Cert este însă că în aceste zile PSD, PNL, PD şi Traian Băsescu joacă o carte hotărâtoare pentru viitorul lor politic, dar şi pentru stabilitatea politică a României pe termen lung.
