Moţiunea de cenzură şi scenariile ulterioare
Moţiunea de cenzură anunţată de PSD zguduie întreaga scenă politică. Şansele ridicate de reuşită ale acestui demers fac plauzibilă căderea Guvernului Tăriceanu II şi deschid o plajă largă de opţiuni şi scenarii.
Probabilitatea redusă ca parlamentarii PSD să nu voteze în bloc moţiunea de cenzură - în condiţiile în care PSD a anunţat că parlamentarii săi vor vota deschis - mută presiunea votului asupra celorlalte partide. În cazul PNL şi UDMR lucrurile sunt clare. Cele două partide aflate la guvernare vor vota împotriva moţiunii de cenzură. Lucrurile sunt simple şi în cazul PD şi PLD care au declarat că se vor comporta ca partide de opoziţie, deci vor vota pentru căderea Guvernului Tăriceanu II. Marile necunoscute sunt legate de comportamentul PRM şi al PC, iar votul lor va avea o greutate specială. Motivul? În cazul în care PNL, UMDR, PRM şi PC ar vota impotriva moţiunii de cenzură, iar PSD, PD şi PLD în favoarea moţiunii de cenzură, opoziţia nu ar avea decât un avantaj aritmetic de 17 voturi care poate fi uşor răsturnat prin negocieri individuale cu parlamentari ai opoziţie (mai ales cei care se tem de perspectiva alegerilor anticipate, care le-ar întrerupe mandatul fără şanse de reconfirmare). Deşi Vadim Tudor a declarat că nu este dispus să sprijine un joc politic al PSD, PRM nu va putea justifica în faţa electoratului propriu, un vot de sprijin pentru un guvern din care face parte UDMR. Riscurile pentru formaţiunea lui Corneliu Vadim Tudor sunt cu atât mai mari cu cât sondajele nu îi acordă un scor foarte confortabil. În cazul PC, lucrurile sunt oarecum similare cu excepţia cazului în care PC vizează un parteneriat pe termen lung cu PNL (colaborarea cu PSD la viitoarele alegeri este imposibilă în urma trădării din 2004), situaţie în care PC va aproape sigur alături de guvern şi împotriva moţiunii.
Dincolo de jocurile politice ale partidelor, urmările posibile ale moţiunii de cenzură generează mai multe scenarii:
1. Moţiunea nu este votată. În acest caz, opoziţia contabilizează o înfrângere importantă. Vor fi importante cauzele – sursa indisciplinei la vot, în condiţiile în care matematica parlamentară arată că moţiunea ar trebui să primească voturile necesare. Cert e că într-o asemenea situaţie, PSD va fi obligat să-şi radicalizeze şi mai mult discursul de opoziţie mergând până la boicotarea totală a legilor iniţiate de guvern pentru a-i forţa demisia. Un guvern care nu-şi trece legile în Parlament nu poate supravieţui mai mult de o lună-două.
2. În cazul în care moţiunea trece de Parlament, se deschid două variante. Prima în care se urmăreşte formarea unui nou guvern în urma unor dezbateri transparente (aşa cum a solicitat şi PSD), care au în preşedintele Băsescu un partener constructiv şi care pot duce fie la un guvern politic asumat de PSD, fie la un guvern neutru cu o personalitate apolitică acceptabilă de toată lumea în funcţia de prim-ministru. A doua variantă, generatoare de instabilitate politică, are în vedere situaţia în care Traian Băsescu numeşte de două ori consecutiv premieri imposibili tocmai pentru a fi respinşi şi a îndeplini condiţiile constituţionale de declanşare a alegerilor anticipate.
Despre perspectiva anticipatelor am vorbit şi în analiza de săptămâna trecută. Ea presupune un grad ridicat de instabilitate politică, şi nu dă nicio garanţie că vom avea un guvern mai bun. În plus, riscurile majore ale anticipatelor sunt legate de irosirea unei şanse istorice de reformă a clasei politice (alegerile anticipate vor fi organizate tot după sistemul pe listă, nu prin sistemul de vot uninominal) şi de participarea foarte redusă cu efecte grave asupra legitimităţii noului Parlament şi a viitorului Guvern (în condiţiile în care ele vor veni imediat după alegerile europene, acest lucru va scade apetitul cetăţenilor de a se prezenta la vot).
În concluzie, indiferent de scenariul care se va confirma, importante pentru România sunt buna guvernare şi stabilitatea politică. Or, în acest moment nu avem nici o guvernare bună (Guvernul Tăriceanu II este unul dintre cele mai slabe de după 1989) şi nici stabilitate politică (un Guvern hiper-minoritar reprezintă o sursă permanentă de crize şi tensiuni politice).
pentru Joi, August 30th, 2007 la 21:32:
Cand trebuie sa iei o decizie, cantitatea de informatie relevanta pe care o ai la dispozitie este invers proportionala cu importanta deciziei.
MURPHY
pentru Joi, August 30th, 2007 la 21:32:
Cand trebuie sa iei o decizie, cantitatea de informatie relevanta pe care o ai la dispozitie este invers proportionala cu importanta deciziei.
MURPHY
pentru Joi, August 30th, 2007 la 21:32:
Cand trebuie sa iei o decizie, cantitatea de informatie relevanta pe care o ai la dispozitie este invers proportionala cu importanta deciziei.
MURPHY