Băsescu şi proiectul maghiar
Aflat într-o vizită neoficială în Covasna, preşedintele a propus ca limba română să le fie predată copiilor maghiari ca şi cum ar fi una străină. El a explicat că propunerea sa a venit după ce a discutat cu localnicii despre nivelul la care se află învăţământul. Potrivit lui Băsescu, oamenii au avut două reclamaţii: ca sunt prea mulţi suplinitori în locul unor profesori calificaţi de limba română şi că sunt copii, proveniţi din mediul rural, care vorbesc în familie. De asemenea, Traian Băsescu a declarat că unul dintre motivele pentru care valoarea investiţiilor străine directe în judeţul Covasna este foarte mică îl constituie faptul că despre această zonă a ţării s-a creat impresia că sunt posibile dispute etnice.
Vizita pe care a efectuat-o Traian Băsescu în judeţele Harghita şi Covasna nu este întâmplătoare. Încă de la începutul mandatului, Băsescu s-a remarcat printr-o atitudine specială faţă de cea mai compactă zonă locuită de minoritatea maghiară. De la vizitele în contextul inundaţiilor, la mesajele speciale de sprijin faţă de rivalii UDMR din secuime şi până la vizita particulară de săptămâna trecută, preşedintele României pare să fi făcut o adevărată pasiune pentru zona HAR-COV.
Motivaţiile acestui interes special sunt legate atât de o încercare de repoziţionare a instituţiei prezidenţiale în raport cu cea mai importantă minoritate etnică din România, cât mai ales de o ţintă electorală foarte pragmatică a lui Traian Băsescu.
Faptul că preşedintele României încearcă să transmită o serie de mesaje aşteptate de minoritatea maghiară nu este un rău în sine. Instituţia prezidenţială îşi creează o legitimitate pe care nu a avut-o niciodată în rândul populaţiei maghiare. Nimeni nu cred că îşi face iluzii că foarte mulţi cetăţeni români de origine maghiară s-au simţit vreodată reprezentaţi de Preşedintele României.
Însă, scopul urmărit de Băsescu este evident altul. Electoratul maghiar reprezintă un bazin foarte omogen, un corp electoral care, odată câştigat, se poate dovedi decisiv mai ales în situaţiile de confruntare electorala prezidenţială strânse de tur II, în care maghiarii nu mai au un candidat al etniei la care să se raporteze. Faptul că în turul II al alegerilor prezidenţiale din 2004, votanţii maghiari, deşi într-o participare mai scăzută, au votat candidatul social-democrat, dar şi scorul foarte strâns se atunci au reprezentat o lecţie pentru Traian Băsescu de pe urma căreia trage învăţăminte în perspectiva alegerilor din 2009.
În fine, mai există o categorie de interpretări care explică atenţia deosebită acordată de Băsescu secuilor. Ele pun accent pe un ipotetic proiect prezidenţial de divizare politică a maghiarilor. Având în vedere că opoziţia la UDMR este cea mai puternică în secuime (unde se regăseşte nucleul de bază al UCM, dar si Consiliul Naţional al Secuilor), un sprijin prezidenţial acordat consolidării UCM ca formaţiune politică va duce la o concurenţă pe voturile comunităţii maghiare al cărei efect ar putea fi ratarea pragului de 5% pentru accederea în Parlament. Dacă există, un astfel de proiect se poate dovedi extrem de riscant pentru stabilitatea generală a României din simplul motiv că nereprezentarea parlamentară serioasă a maghiarilor care diluează şi moderează vocile radicale ar putea crea terenul perfect de manifestare al extremismului cu bază etnică.
Prin acest proiect politic, Traian Băsescu îşi asumă şi un risc important legat de reactivarea curentului naţionalist românesc. Astfel de ieşiri ar putea reprezenta un veritabil balon de oxigen pentru PRM-ul lui Vadim Tudor aflat în cădere liberă. Totodată, ceea ce câştigă în secuime, Traian Băsescu riscă să piardă în bazinele româneşti cu vederi accentuat naţionaliste.
Indiferent de impactul negativ sau pozitiv asupra zestrei sale electorale, este evident că Traian Băsescu lansează o nouă provocare şi încearcă să şocheze din nou, generând astfel o agendă care îl are pe el ca reper central. O strategie extrem de ofensivă, dar şi foarte riscantă, mai ales pe fondul scăderilor în sondaje provocate de atitudinea ambiguuă a şefului statului faţă de legea privind creşterea pensiilor.
