Controlul instituţiilor supranaţionale asupra serviciilor de informaţii. Consecinţe pentru România
Dacă cineva se mai îndoia, după integrarea în Uniunea Europeană, că România a devenit un actor activ, victimă după alţii, a epocii postmoderne, al doilea Raport al lui Dick Marty asupra închisorilor CIA din Europa, prezentat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (care se bazează pe declaraţiile a mai mult de 30 de oficiali ai serviciilor secrete din Europa şi SUA), dar şi raportul FAVA, redactat sub umbrela Parlamentului European, şi care acuză frontal România şi Polonia, ne trezesc brutal la realitate. Ce treabă are domnul Marty cu teritoriul nostru naţional, cu activităţile CIA sau ale serviciilor noastre de informaţii se întreabă indignaţi foarte mulţi comentatori interni? Sau ce treabă are Parlamentul European cu aceleaşi servicii de informaţii, s-au întrebat aceeaşi comentatori. Ei bine, au. Vrem, nu vrem, postmodernizarea aduce cu sine atât lucruri bune (beneficiile globalizării, ale integrării în Uniunea Europeană), cât şi asalturi violente asupra ultimelor redute ale sistemului westfalian de state naţionale formate de comunităţile serviciilor de informaţii. Două instituţii supranaţionale – Consiliul Europei şi Parlamentul European investighează cauze care au ca actori principali instituţii ale intelligence-ului. Ba mai mult, cele două instituţii colaborează între ele în condiţiile în care au iniţiat anchete pe acelaşi subiect, iar raportorul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Dick Marty a fost invitat la Parlamentul Eurpean pe data de 17 iulie 2007.
Explicaţia acestui fenomen este relativ simplă. Unul din efectele extinderii epocii postmoderne asupra intelligence-ului priveşte controlul structurilor supranaţionale asupra serviciilor de informaţii. Din acest punct de vedere, cea mai avangardistă instituţie este Parlamentul European. Atât Raportul FAVA, cât şi prin mai vechiul Raport ECHELON asupra existenţei unui sistem global de interceptare a comunicaţiilor private şi comerciale relevă un nou tip de control, supranaţional, asupra serviciilor de intelligence. Şi nu este vorba de simple exerciţii de retorică parlamentară. Numai activităţile Comisiei Parlamentului European pentru presupusele activităţi ilegale ale CIA în Europa au însemnat 12 luni de audieri, peste 30 de întâlniri şi 7 delegaţii oficiale în diferite ţări care au dus în faţa Parlamentului European nu mai puţin de 270 de amendamente. Comisia a fost creată pentru a investiga dacă CIA a fost implicată în detenţie secretă şi tortură pe teritoriu european, dacă aceste practici ar putea încălca drepturile fundamentale, dacă printre deţinuţi s-au aflat şi cetăţeni europeni şi dacă Statele Membre, prin structuri similare CIA, au fost implicate în aceste activităţi.
Cum afectează intervenţia instituţiilor supranaţionale, interesul naţional al României? Ei bine, îl afectează direct şi substanţial. România este încă un membru slab al Uniunii Europene. Din această cauză, suntem, alături de Polonia, tot mai izolată în concertul european, singurul stat culpabilizat în mod violent în raportul lui Dick Marty. Urmările pot fi foarte grave, asupra politicii noastre externe şi asupra interesului nostru de securitate în cazul în care, de exemplu, România ar fi marginalizată într-o eventuală strategie europeană comună de combatere a antentatelor, răpirilor sau extrădărilor. Deocamdată, noi ne apărăm cu mijloace tradiţionale. Un exemplu este şi ultima decizie a Delegaţiei României de la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei care a hotărât să nu mai participe la activităţile Adunării până când raportorul Dick Marty nu va veni personal în România pentru a verifica aşa-numitele informaţii şi probe în virtutea cărora suntem acuzaţi că am găzduit centre de detenţie ale CIA. Dincolo însă de protestele cu iz patriotic, România, inclusiv structurile sale de intelligence, trebuie să se adapteze rigorilor epocii postmoderne şi să apere interesul naţional cu mijloace postmoderne. Retragerea în cadrele rigide ale sistemului de balanţe al statelor naţionale este un drum care nu ne va ajuta să ne apărăm interesele. Pentru ca nici un Dick Marty să nu afecteze interesele noastre, serviciile româneşti de intelligence trebuie să ştie că de acum încolo, astfel de domni raportori pot să apară oricând la orizont şi să le ceară socoteală. Trăim într-o lume nouă în care nici măcar serviciile secrete nu se mai pot izola de lume…
