După 19 mai…
Ne apropiem de finalul unei campanii care a făcut să curgă multă cerneală şi care a încăierat deopotrivă clasa politică şi cea mai mare parte a presei. Am avut de toate în această campanie: discursuri electorale incendiare, mitinguri, sondaje mai mult sau mai puţin credibile… Într-un cuvânt agitaţia politică a fost maximă. Care va fi însă rezultatul rămâne de văzut după 19 mai.
În condiţiile în care prin motivarea deciziei din 3 mai, Curtea Constituţionlă a exclus posibilitatea ca referendumul să fie invalidat pe motiv de absenteim, avem măcar o certitudine: după închiderea urnelor vom ştii dacă Traian Băsescu îşi va relua mandatul de Preşedinte, sau dacă, dimpotrivă, va fi demis şi vom avea alegeri prezidenţiale anticipate. 19 mai reprezintă aşadar un moment de cotitură pentru cariera politică a lui Traian Băsescu. Dar semnificaţia referendumului este mai mare. Indiferent dacă mandatul lui Traian Băsescu se va încheia sau nu, decizia în privinţa acestuia nu este suficientă. Iată care sunt motivaţiile.
Criza politică a culminat cu suspendarea preşedintelui scoţând la iveală faptul că democraţia românească este cladită pe o fundaţie şubredă, care poate oricând să producă prăbuşirea întregului edificiu. Atât timp cât fundaţia nu va fi întărită, prin modificarea Constituţiei, cu proceduri clare care elimină posibilitatea apariţiei de noi blocaje şi conflicte instituţionale, România se va putea oricând confrunta cu o nouă criză.
Ba mai mult, acesta pare a fi tocmai scenariul care se profilează la orizont în cazul unui vot negativ la referendumul din 19 mai. În situaţia în care Traian Băsescu îşi va relua mandatul de preşedinte, criza politică nu poate decât să se adâncească. O confirmă în primul rând discursul public din aceste zile al preşedintelui suspendat. In dorinţa sa de a se reîntoarce la Cotroceni, Preşedintele Băsescu nu a făcut decât să sporească dimensiunile conflictului instituţional multiplu cu Parlamentul, Guvernul sau Curtea Constituţională. În ciuda declaraţiilor sale referitoare la organizarea de consultări cu partidele parlamentare, Traian Băsescu lansează atacuri dure, imposibil de ignorat şi care garantează eşecul oricăror discuţii cu partidele parlamentare. Consecinţa imediată este că ipoteza conturării unei majorităţi parlamentare de dreapta pe care Preşedintele afirmă că şi-o doreşte devine o fantezie. Lucrurile nu par să stea mai bine nici în ceea ce priveşte relaţia cu Executivul, de vreme ce Preşedintele l-a inclus pe Premier în categoria „oligarhilor tranziţiei” împotriva cărora a declarat că luptă.
Dacă însă electoratul va decide demiterea lui Traian Băsescu, este clar că lucrurile nu se pot opri aici. Şi aceasta nu doar pentru că ar trebui organizate alegeri prezidenţiale anticipate, ci şi pentru că, urmare a crizei prelungite, vom avea un Parlament şi o Curte Constituţională puternic decredibilizate, plus un Guvern care nu se poate baza pe o majoritate parlamentară. Pentru ca democraţia românească să poată să funcţiona la parametrii normali şi pentru ca fractura imensă din societate să fie reparată, va fi nevoie de o compensaţie pentru tabăra pierzătoare care să tempereze reacţiile de după eşec. După o asemenea victorie, Parlamentul nu poate şi nici nu trebuie să-şi savureze zgomotos victoria. Deci, compensaţia, va fi dată de reforma instituţiei Parlamentare şi reclădirea încrederii electoratului în instituţia supremă a democraţiei. Introducerea votului uninominal nu este decât o parte a soluţiei, fiind necesar un amplu proces de reformă constituţională şi instituţională, un veritabil nou început pentru clasa politică românească. Pe de altă parte, odată înlăturat Traian Băsescu, liantul care a unit temporar partidele din tabăra anti-prezidenţială va dispărea. Căderea Guvernului condus de Călin Popescu Tăriceanu este, în asemenea condiţii, plauzibilă, iar situaţia nu va putea fi rezolvată decât fie prin formarea unui nou guvern sprijint de o altă majoritate, fie prin organizarea de alegeri parlamentare anticipate.
Apare aşadar evident faptul că, după 19 mai nu avem garanţia stabilităţii. Ea va fi adusă doar de capacitatea oamenilor politici de a produce echilibre. Cât echilibru poate aduce fiecare tabără rămâne să aflăm pe 20 mai.
