Băsescu şi poporul: de la căsătorie la divorţ
Miza principală a tuturor bătăliilor politice o constituie câştigarea puterii şi menţinerea ei pentru o perioadă cât mai lungă de timp. Într-o democraţie, singura cale de a reuşi acest lucru o constituie obţinerea, în prealabil, a unui sprijin electoral suficient de consistent pentru a putea câştiga alegerile. Nu este însă de ajuns să ai suport popular doar în perioada alegerilor. Pentru un partid sau un om politic sprijinul electoral este o necesitate permanentă fără de care nu poate beneficia de legitimitate -sursa pe care se întemeiază nu doar puterea reală, ci şi cea simbolică- nici în faţa adversarilor şi nici a cetăţenilor.
Sa aruncăm acum o scurta privire asupra carierei politice a proaspatului presedinte suspendat, Traian Băsescu. Priceput în folosirea simbolurilor, a reuşit în câţiva ani să ajungă cel mai de succes politician român. Discursul furibund împotriva „sistemului ticăloşit” prin care Traian Băsescu se plasa în afara sistemului politic actual s-a pliat pe dorinţa românilor de a fi conduşi de un erou salvator; erou care să reuşească cu o mână forte să pună capăt problemelor cu care se confruntă ţara. Un alt motiv al reuşitei lui Traian Băsescu îl constituie neîncrederea românilor în instituţiile reprezentative colective cu care se războieşte eroul Băsescu. Este evident vorba despre Parlament şi, înainte de acesta, de Consiliul General al Capitalei.
Ultimele luni au adus însă o schimbare substanţială în ceea ce priveşte sprijinul de care mai beneficiază Traian Băsescu în rândul electoratului. Primul semnal de alarmă pentru actualul preşedinte suspendat l-au reprezentat sondajele de opinie. Trecând peste discuţiile cu privire la veridicitatea datelor prezentate de majoritatea institutelor de sondare a opiniei publice, nu se poate să nu remarcăm trendul accentuat descendent al lui, confirmat de toate sondajele prezentate. În fond, o oarecare erodare a sprijinului electoral era de aşteptat dat fiind că ea este specifică celor aflaţi la putere. Dar, dacă comparăm procentelele pierdute de Traian Băsescu în ultimele luni cu cele pe care le-a pierdut în întregul său mandat vom constata că acesta se află pur şi simplu în cădere liberă. Mai mult, scăderea este vizibilă şi în ceea ce-i priveşte pe principalii săi colaboratori.
Atitudinea, surprinsă de sondaje, faţă de Traian Băsescu şi-a găsit confirmarea în cele două mitinguri organizate pentru susţinerea acestuia în Piaţa Universităţii şi în Piaţa Constituţiei din Capitală. Aşa-zisele manifestaţii spontane organizate pentru sprijinul lui său nu au reuşit să îşi atingă scopul. În ciuda mobilizării logistice a PD, numărul celor prezenţi a fost sub aşteptări. Efectul imagologic al acestui fapt este exact contrar celui aşteptat de către Traian Băsescu deoarece, în loc de imaginea unui lider susţinut de popor cele două manifestanţii au sugerat tocmai lipsa suportului din partea electoratului. Un alt episod ilustrativ al acestei stări de fapt, deşi lipsit de rigurozitate ştiinţifică, îl reprezintă disputa de pe internet între fanii şi opozanţii lui Traian Băsescu. La două trei zile după suspendare, un site creat în acest scop afişa un număr de 300 de mii fani versus 200 de mii opozanţi. Faptul că utilizatorii de internet din România fac parte, în majoritate din rândul clasei de mijloc, este grăitor iar un astfel de scor strâns ar fi fost de neimaginat în 2004.
Această scădere a sprijinului electoratului reprezintă şi una dintre cauzele pentru care Traian Băsescu a pierdut foarte mult din puterea pe care o avea pe scena politică în dauna opozanţilor săi. Atâta timp cât Preşedintele beneficia de popularitate, autoritatea sa nu a putut fi contestată, iar cei care au încercat acest lucru nu au avut prea mult succes. Reîntorcându-ne la arumentaţia din debutul articolului, votul celor 322 de parlamentari pentru suspendare se încadrează perfect în logica democratică: o dată ce pierzi sprijinul electoratului pierzi şi puterea politică
pentru Miercuri, Mai 2nd, 2007 la 10:22:
analiza corecta. e socant pentru mine sa vad cum un comunist si un securist ajunge sa se creada atat de iubit de popor, mai ales in conditiile in care el este presedintele ales cu cele mai putine voturi de dupa 1989