Decesul Alianţei
Premierul Călin Popescu Tăriceanu a anunţat în mod formal decesul Alianţei D.A., după doi ani de lupte continuue între PNL şi PD. Declaraţia primului-ministru consfinţeşte o realitate devenită tot mai vizibilă în ultimele luni. Ce va rămâne însă în locul defunctei şi, după unele opinii, înmormântatei Alianţe, rămâne de văzut. Este oare divorţul dintre PNL şi PD unul definitiv, sau am putea asista la o „înviere din morţi”?
Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ne întoarcem în timp, la momentul naşterii A.D.A. Părinţii Alianţei, printre care nu întâmplător se numără Valeriu Stoica, cel care şi acum propovăduieşte necesitatea polului de centru-dreapta, au văzut în noua formaţiune politică mai mult decât un simplu vehicol electoral. Ea ar fi trebuit să furnizeze o soluţie politică stabilă, care să rezolve problema faptului că, în mod natural, PNL şi PD se adresează aceluiaşi bazin electoral şi, deci, se concurează reciproc.
Proiectul politic al Alianţei a eşuat însă lamentabil, în parte din vina liberalilor şi în partea din cea a democraţilor. Ca soluţie de avarie, PD a apărut interesat să înlocuiască în această ecuaţie PNL, cu nou apărutul PLD. Conform sondajelor însă, PLD nu trece pragul electoral, deci nu dispune de anvergura electorală necesară. În plus, PLD rupe din electoratul potenţial al democraţilor, nu din cel al liberalilor, ceea ce înseamnă că nu aduce plus-valoare PD-ului. Or, cum situaţia este puţin probabil să se schimbe până la următoarele alegeri, iar democraţii s-au auto-izolat pe scena politică, PD are aşadar în continuare nevoie să găsească o soluţie cu care să înlocuiască actuala Alianţă pentru a mai putea spera să se reîntoarcă vreodată la guvernare.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru liberali. În cazul lor lucrurile stau şi mai prost, dat fiind că, în ciuda eforturilor de repoziţionare imagologică ale premierului Tăriceanu ,PNL nu dispune de o figură politică în stare să îşi asume rolul de locomotivă electorală pentru partid.
În aceste condiţii, este de aşteptat ca proiectele de coalizare ale PNL şi PD să se lase aşteptate. Cele două partide vor merge pe un traseu independent, cel puţin până la alegerile europene din toamnă (PD a anunţat deja că va candida pe liste proprii, iar PNL este forţat de rigorile guvernării să meargă tot pe un drum propriu).
Eforturile disperate ale democraţilor şi liberalilor de a reduce pierderile electorale provocate de decesul Alianţei, adâncesc starea de derută a electoratului de dreapta. Efectul? O scădere înceată, dar sigură a procentelor electorale ale PNL şi PD, dar şi a lui Traian Băsescu, principalul vector electoral pentru bazinul electoral portocaliu.
Şi, mai grav este că războiul politic nesfârşit dintre democraţi şi liberali provoacă spasme în instituţiile statului, blocându-le activitatea. În tot acest teatru de război, cineva trebuie să contabilizeze electoral milioanele de euro pierdute din fondurile europene. Cum este puţin probabil ca democraţii să mai reuşească performanţa de a transfera întreaga uzură a guvernării asupra fostului partener, chiar şi în eventualitatea trecerii în opoziţie, este evident că de decesul Alinţei nu va profita niciunul dintre foştii aliaţi.
