Schimbarea la faţă a premierului Călin Popescu Tăriceanu

Congresul PNL de la sfârşitul anului trecut, a fost un prim semnal, că liberalii pregătesc o radicalizare a discursului faţă de PD şi Traian Băsescu. Această schimbare de strategie a fost consfinţită prin ieşirea din defensivă a premierului Călin Popescu Tăriceanu în contextul „scandalului bileţelului”. Scopul era acela de a opri trendul descendent pe care intrase partidul ca urmare a efectului de erodare produs de conflictul dintre Palate.

Cel puţin deocamdată însă, PNL nu a reuşit să obţină rezultatele scontate, chiar dacă liberalii s-au văzut scapaţi de problema unei eventuale culpabilizări pentru destrămarea Alianţei, în momentul în care democraţii i-au semnat de facto actul de deces prin decizia de a candida separat la alegerile europarlamentare. Principalul motiv ţine de repolarizarea axei conflictuale principale, provocată de ofensiva declanşată de PSD prin iniţierea moţiunii de suspendare a preşedintelui. Dincolo de speculaţiile alimentate de către democraţi legate de o colaborare între PNL si PSD, menite să ofere PD aureola de principal continuator al Alianţei D.A., în competiţia pentru electoratul tradiţional al acesteia, în realitate liberalii şi social-democraţii se concureză reciproc pentru poziţia de principal opozant al preşedintelui Băsescu şi de promotor al agendei reale a cetăţenilor. Mai mult, schimbarea bruscă a atitudinii premierului a părut puţin credibilă şi i-a creat probleme suplimentare de imagine.

Mai mult, PNL se găseşte într-o poziţie deosebit de vulnerabilă în condiţiile noii majorităţi parlamentare pe care PSD a reuşit să o coalizeze. Pe de o parte, dacă doresc să se menţină la guvernare, liberalii sunt obligaţi să obţină bunăvoinţa acestei majorităţi, care, aşa cum a arătat-o şi votarea moţiunii anti-Macovei, face jocurile pe scena politică. Pe de altă parte, o colaborare prea evidentă cu PSD sau PRM, ar echivala cu o sinucidere politică pentru PNL şi ar oferi democraţilor pe tavă electoratul electoratul tradiţional al Alianţei.

În acest context, soluţia de compromis găsită de liberali pare a fi aceea de a se repoziţiona ca imagine publica în postura de mediator al conflictului. Un prim pas în acest sens a fost apelul premierului în vederea asigurării climatului politic necesar desfaşurării alegerilor pentru Parlamentul European. Invocând agenda reală, Tăriceanu a încercat să transfere asupra preşedintelui şi a PSD responsabilitatea pentru criza politică internă prin care trece România. Rămâne de văzut care vor fi şansele de reuşită ale acestei noi mutări, ţinând seama că ea a primit deja o puternică lovitură la o oră de maximă audienţă, pe postul naţional de televiziune, când preşedintele şi premierul s-au acuzat reciproc de corupţie.