Internetul si politicienii
Incontestabil, dezvoltarea Internetului a schimbat multe. De la modul în care ne plătim facturile, până la felul în care relaţionăm cu semenii noştri. A schimbat chiar şi modul în care se face campanie electorală, după cum o demonstrează ceea ce se întâmplă în Statele Unite în cursa prezidenţială şi în special modul în care este utilizat Internetul de către strategii lui Barack Obama pentru aduna fonduri, a creşte voluntariatul sau, pur şi simplu, pentru a comunica electoratului ceea ce candidatul democrat are de spus.
Până şi pe melagurile mioritice, Internetul a început să joace un rol important în marketingul electoral şi în comunicarea politică, chiar dacă suntem încă departe de modelul american. Şi asta în primul rând din pricina accesului încă restrâns al populaţiei la Internet, nu doar comparativ cu SUA, dar şi cu media europeană şi a faptului că majoritatea utilizatorilor este concentrată în zona urbană.
Cu toate acestea, după experimentul reuşit al lui Traian Băsescu din 2004, a fi prezent online, măcar în campanie electorală, a devenit o chestiune obligatorie pentru politicienii noştrii, care au început să se înghesiuie care mai de care să-şi facă bloguri sau site-uri, în speranţa că astfel vor reuşi să-şi sporească notorietatea, să câştige voturi, sau măcar să-şi îmbunătăţească imaginea cu costuri minime.
Pentru majoritatea însă, socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de acasă. Cu siguranţă, au existat şi excepţii notabile, cum ar fi cea a lui Adrian Năstase, care şi-a relansat practic cariera politică de pe blog-ul personal. Dar, în cele mai multe cazuri, prezenţa politicienilor în spaţiul comunicării online a adus prea puţine dintre beneficiile scontate. Ba chiar, uneori, a produs efectul contrar celui pe care se mizase, în condiţiile în care adesea, cei care au încercat să utilizeze Internetul ca mijloc de comunicare nu au ştiut să se adapteze la cerinţele sale specifice.
Cu toate acestea, efortul de a pătrunde în spaţiul “www” nu ar trebui abandonat. Fiindcă a comunica online poate că nu reprezintă deocamdată o modalitate viabilă de a câştiga voturi, dar asta nu înseamnă că nu ar putea deveni în următorii 5-10 ani. Motivul este acela că în România şi nu numai, utilizatorii intensivi de Internet sunt de cele mai multe ori tineri, până în 25 de ani. De unde reiese că internauţii de azi sunt alegătorii de mâine.
Iar asta ar trebui să capteze interesul oricărui politician şi să sporească eforturile de comunicare în spaţiul virtual venite dinspre scena politică, cel puţin pentru că este clar că este vorba despre o categorie de electorat care nu mai poate fi convinsă cu sacoşa aşa cum se întâmpla până acum în multe dintre circumscripţiile României. Şi al cărui simţ civic este puternic atrofiat de nesfârşitele ore petrecute în singurătatea calculatorului.
Aşadar, dacă politicienii nu vor reuşi să comunice cu acest tip de electorat încă în formare şi nu vor găsi resorturile care trebuie acţionate pentru a-l putea mobiliza, s-ar putea să ne trezim în câţiva ani cu o prezenţă la urne absolut insignifiantă. Ceea ce nu va îmbunătăţi cu nimic fundamentul democraţiei româneşti sau legitimitatea instituţiilor sale. Ba dimpotrivă.
