Moţiuni de toamnă. Contra-pledoarie
Noua sesiune parlamentară a adus cu sine o avalanşă de moţiuni simple, propuse de către cele două partide mari din opoziţie, PSD şi PDL. Astfel, dacă ambele partide s-au aplecat asupra situaţiei din învăţământ (PDL propunând chiar colaborarea pentru a obţine o moţiune de cenzură), primul a ales în plus să depună o moţiune pe tema agriculturii, în timp ce al doilea – pe tema energiei termice furnizate populaţiei. Ba mai mult, PSD a ameninţat chiar cu o moţiune de cenzură, în cazul în care Guvernul liberal nu va devansa creşterea pensiilor de la 1 octombrie.
Conform Constituţiei, “Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări” (art. 112, alin.2). Însă este realmente moţiunea simplă un instrument eficient pentru corectarea greşelilor Guvernului ori doar un bun prilej pentru resuscitarea în scop electoral a mesajelor unui partid? Se pare că astăzi avem tot mai multe argumente pentru acceptarea celei de-a doua variante.
Astfel, mai avem două luni şi jumătate până la alegeri şi, deci, o lună jumătate până la începutul campaniei electorale. În fapt, dacă privim atent, ea este în plină desfăşurare. Putem deja să comparăm nu numai ofertele de guvernare, ci şi potenţialele echipe care ar avea misiunea de a le pune în aplicare. Candidaţii pentru Parlament au intrat şi ei în focurile alegerilor. Din partidul de guvernământ, câţiva au început deja să împartă broşuri, ghiozdane şi caiete. Ca să nu piardă startul şi să rămână mai prejos, social-democraţii şi democrat-liberalii mai pun de câte o moţiune. Şi aceasta deoarece, într-adevăr, situarea în Opoziţie nu oferă oportunitatea de care beneficiază în fiecare zi guvernanţii: acordarea unei noi tranşe de pomeni electorale.
Apoi, citind textele respectivelor moţiuni, remarcăm o tristă similitudine: toate cuprind critici aspre ale actualei guvernări, însă sunt vagi şi sărace la capitolul soluţii şi propuneri constructive, politicienii din Opoziţie par să urmăreasca adjudecarea fără drept de apel, printr-un mijloc la îndemână, a voturilor acestora. Firesc, PNL încearcă să se apere maximizându-şi realizările şi contraatacând (vezi, de pildă, cazul educaţiei).
Iar dacă moţiunea nu trece, nu-i bai. Intenţia contează, mesajele critice au fost transmise in media, atacul se îndreaptă acum spre partenerii de Opoziţie care, chipurile, au pus din nou interesul politic deasupra celui naţional, împiedicând prin vot negativ sau abţinere adoptarea moţiunii. Si, culmea, dacă ne raportăm la modul în care sunt dezbătute şi votate (sau mai degraba nu sunt votate) în Parlament aceste moţiuni, suntem tentaţi să credem că bunele intenţii ale partidelor sunt într-adevăr discutabile. Altfel, de ce nu s-ar înghesui PSD să sprijine demersul PDL şi viceversa, dacă într-adevăr scopul comun, deşi urmărit pe căi diferite, este binele populaţiei? Simplu ca bună ziua: a ajuta la adoptarea moţiunii partidului advers e sinonim cu a-i da acestuia o mână de ajutor exact înainte de alegeri. Şi nici un partid nu este sinucigaş.
Analiza de faţă nu a urmărit demontarea sau, mai bine zis, demonetizarea conceptului de moţiune. Ea rămâne un instrument util şi necesar în relaţia dintre Parlament şi Guvern şi poate fi o garanţie că parlamentarii, chiar şi aflaţi în Opoziţie, au resursele necesare să reprezinte voinţa celor ce i-au votat. Moţiunile din această toamnă seamănă însă cu nişte găluşti electorale, umflate cu promisiuni şi cuvinte pompoase, venite buluc din cazanele PDL şi PSD direct în farfuriile goale ale românilor.
