În spatele Bacalaureatului
Deja a devenit o tristă obişnuinţă ca examenele naţionale (teze unice ori Bacalaureat) din fiecare an să fie însoţite de scandaluri, certuri şi acuze. Fie că subiectele n-au avut nici în clin, nici în mânecă cu programa şcolară, fie că au fost aflate înainte de momentul examenului sau, cel mai des, că s-a copiat masiv – de fiecare dată au existat grave deficienţe.
În principiu, desigur că putem vorbi despre o problemă de organizare a Ministerului Educatiei, fie că examenul respectiv s-a desfăşurat în centrul Capitalei ori într-o comună din Moldova sau Bărăgan. De la modul în care subiectele au ajuns la centrul de examinare până la felul în care elevii au fost supravegheaţi, există nenumărate momente cheie în care corectitudinea testării poate fi anulată.
Raţionamentul de mai sus ne conduce spre identificarea problemei de fond care provoacă scandalurile amintite. Şcoala românească este asemenea unui organism bolnav, incapabil ca, de două-trei ori de an, să facă o sforţare pentru a se comporta şi a judeca impecabil. Să fim cinsitiţi şi sinceri cu noi înşine. Regăsim în mare parte din instituţiile de învăţământ din România elevi care provin din familii dezbinate, sărace şi complet depărtate de orice sistem sănătos de valori, care se raportează la modele greşite promovate asiduu de mass-media şi profesori prost plătiţi, umiliţi şi fără vreo aplecare didactică.
Frustrările tuturor acestor oameni, aflaţi de o parte şi de alta a catedrei, sunt cauzele nenorocirilor de care aflăm în fiecare zi la ştiri: alcool sau violenţă în şcoli, abandon şcolar.
Tocmai de aceea, atâta timp cât recunoaştem obidiţi că şcoala românească este, dincolo de porţile frumos vopsite şi buchetele de flori de la 15 septembrie, tărâmul unui haos absolut este absurd să avem pretenţia ca examenele naţionale să se desfăşoare fără cusur.
Pe de altă parte, trebuie remarcat contextul general în care a evoluat în ultimii ani (în speţă după Revoluţie) învăţământul românesc. Marcat de lunga perioadă de tranziţie, de reconversia valorilor, de schimbarea perspectivei dinspre Est înspre Vest, bulversat de reformele fiecărui ministru aşezat la cârma MECT, sistemul de educaţie pluteşte în derivă. Proverbul preferat al elevilor a devenit „cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea, cine-i şmecher şi chiuleşte are tot aşa”. Şmecheria a devenit în România sport naţional. Banii au devenit miza supremă în viaţă. Veniţi din familii modeste, care muncesc de dimineaţa până seara pe salarii minime, copiii de azi privesc cu nesaţ cum apar la televizor fel şi fel de politicieni, oameni de afaceri şi vedete care nu vorbesc corect româneşte, au abandonat şcoala la 15-16 ani dedicându-se altor activităţi mai bănoase, însă astăzi au maşini de lux şi vile somptuoase şi-şi permit să cumpere pe de-a întregul o facultate particulară. Aşadar, la ce bun să înveţi când poţi să furi, să şmechereşti?
Apogeul acestei retorici a fost atins odată cu examenul de Bacalaureat 2008. Cu toate subiectele publicate pe internet încă de acum jumătate de an, ceea ce oferea elevilor posibilitatea de a învăţa măcar mecanic partea de materie care le putea pica la examen, BAC-ul din acest an a fost prin excelenţă examenul-fraudă. S-a copiat din cărţi, din fiţuici, cu ajutorul telefoanelor, s-au cumpărat lucrări, s-au mituit profesori. După aceea, circul de rigoare: scuzele ministrului, acuzele opoziţiei şi societăţii civile, intervenţia organelor legii. Un foc de paie care se va stinge fără ca cei vinovaţi să se ardă de îndată ce un alt subiect mai interesant şi cu un potenţial mai mare de scandal va ajunge pe agenda publică.
Soluţia este însă reforma, deşi deja acest cuvânt a început să fie, în România, lipsit de conţinut, demonetizat. Avem nevoie de reclădirea sistemului de educaţie, de reconsiderarea ierarhiilor şi valorilor, de regândirea ariei curriculare şi a specializărilor, de formare profesionistă şi salarizare bună a cadrelor didactice. Cu cârpeli şi bâlbâieli care ţin loc de reformă vom ajunge în prăpastie. Iar examenele de tipul Bacalaureatului vor fi pasul decisiv de pe marginea acesteia.
