Şapte vaci grase şi şapte vaci slabe
Parabola celor şapte vaci grase şi a celor şapte vaci slabe este una dintre cele mai cunoscute poveşti ale Vechiului Testament. Dincolo de semnificaţia sa religioasă, povestea ne arată cum au reuşit egiptenii, planificându-şi atent politicile publice, să facă faţă unei secete prelungite, utilizând excesul de alimente produs în perioada de abundenţă care a precedatat-o.
Deşi au trecut mii de ani, povestea este la fel de actuală şi plină de învăţăminte. Şi mai ales pentru România. Iată de ce:
De ani de zile, analiştii economici români şi străini avertizează asupra fragilităţii creşterii economice româneşti, datorată, printre altele şi problemelor în asigurarea independenţei energetice. Cu toate acestea, chiar dacă avertismentele lor au crescut în intensitate de-a lungul timpului, spre deosebire de Iosif in Egiptul Antic, guvernanţii nu au întreprins mai nimic pentru a pune la adăpost economia românească de efectele pe care le-ar putea avea creşterea preţurilor de import la gaze naturale sau petrol.
Soluţii ar fi existat. Chiar luna aceasta, consilierul pe probleme de mediu al UE, Jeremy Rifkin, atrăgea atenţia că România are un uriaş potenţial al resurselor regenerabile, care, dezvoltate corespunzător, i-ar putea asigura independenţa din punct de vedere energetic. Dar ceea ce spunea Rifkin, nu mai este de mult o noutate. Cu toate acestea, prea puţine s-au făcut pentru a stimula reorientarea producţiei de energie către aceste resurse, poate şi pentru că astfel, cel puţin pentru moment, ar fi fost zădărnicite mare parte dintre speculaţiile “băieţilor deştepţi”.
Nici în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor de producţie a energiei nucleare România nu stă mult mai bine, în ciuda faptului că a fost dat în folosinţă cel de-al doilea reactor de la Cernavodă, iar primul-ministru reafirma de curând că dezvoltarea următoarelor două este o prioritate a strategiei energetice naţionale. Şi aceasta pentru că, dacă privim spre exemplu către Franţa, care îşi asigură 80% din necesarul energetic naţional prin producţia de energie nucleară, sau alte state europene, progresele României par mai degrabă paşi de melc.
Desigur, toate acestea sunt politici publice a căror implementare nu se poate face peste noapte şi din acest motiv alternanţa la guvernare ar putea fi o scuză pentru progresele prea lente înregistrate. Din pacate însă, nici în planul politicilor pe termen mediu sau scurt România nu stă mai bine. Că este aşa, o demonstrează şi faptul că românii, deşi au unul dintre cele mai scăzute salarii medii din Uniunea Europeană, sunt nevoiţi să plătească cel mai mare preţ din spaţiul comunitar pentru gazul rusesc.
Iar aici, dincolo de încercările politicienilor de a-şi pasa responsabilitatea de la unul la altul, realitatea ar fi fost poate alta dacă autoriătăţile ar fi ştiut să profite de şansele care i s-au oferit României, pornind de la proiectele conductelor de transport şi până la faptul că ministrul Vosganian l-a ignorat pe reprezentantul WIEE, principalul nostru intermediar pentru gazul rusesc.
Aşa se face că, fără a fi făcut mai nimic pentru a-şi asigura independenţa energetică, România priveşte cu înfrigurare spre Gazprom şi se găseşte la cheremul distribuitorilor, care nu se sfiesc să recurgă la şantaj pentru a-şi majora profitul pe spinarea consumatorului şi cu preţul scăderii competitivităţii economiei româneşti. Şi ca şi cum toate acestea n-ar fi de ajuns, românii trebuie să se aştepte să plătească nu o dată, ci de două ori preţul implementării necorespunzătoare a politicilor publice care ar fi trebuit să-i ferească de majorarea exagerată a costurilor cu utilităţile: prima dată direct şi a doua oară prin creşterea inflaţiei.
Din păcate, odată irosită şansa oferită de cele şapte vaci grase, românilor nu prea le mai rămâne altă soluţie decât să strângă şi mai mult cureaua şi să rabde, mai ales că perspectivele de majorare a veniturilor sunt practic anulate de necesitatea ţinerii cât de cât sub control a inflaţiei, prin reducerea consumului. Şi poate, să-i sancţioneze prin vot pe aceia care n-au ştiut să le protejeze portofelele.
