Trei, Doamne, şi toţi trei…
După o campanie în care n-au lipsit ingredientele de acum specifice scenei politice româneşti – scandalurile, suspiciunile de fraudă, promisiunile fabuloase, dezvăluirile despre contracandidaţi – votul electoratului, atâta cât s-a prezentat la vot a conturat un tablou atipic al rezultatelor. Şi aceasta pentru că harta politică a României după momentul iunie 2008 are trei culori pregnante: roşu, portocaliu şi galben. Astfel, deşi PSD şi PDL s-au apropiat de un procent de 30% la alegeri, trebuie remarcat că PNL vine tare din urmă, depăşind după turul II pragul de 20%.
Conform centralizării finale a rezultatelor, PSD a câştigat alegerile locale, obţinând un procent asemănător cu cel din 2004. Acest fapt a fost primit în Kiseleff cu o evidentă bucurie şi chiar cu nuanţe de uimire. Şi asta deoarece procentul obţinut a reprezentat o performanţă notabilă la nivelul partidului, în condiţiile în care mulţi îi vedeau pe social-democraţi zbătându-se undeva la 22%. Mircea Geoană a izbutit să-şi respecte promisiunea că PSD va câştiga alegerile locale, cel puţin din punctul de vedere al numărului de primari obţinut, iar speculaţiile privind clătinarea poziţiei sale în partid au fost anihilate, cel puţin pentru moment. Pentru a obţine această victorie, PSD a mizat la nivel local pe vechile figuri ale aşa-zişilor baroni locali, care au reuşit să-şi adjudece fiefurile judeţene, în vreme ce, la centru, campania a fost condusă de Miron Mitrea, de asemenea un personaj din garda veche a partidului. Cu toate acestea, se pare că percepţia unei reforme întreprinse în partid de actuala conducere, împotriva corupţiei şi a centralizării excesive a contribuit şi ea la succesul PSD.
De departe, PD-L a fost considerat marele perdant al acestui scrutin. Şi aceasta pentru că, cotat în sondajele din ultimul an cu un procent de aproape 40%, PD-L nu a reuşit să confirme aşteptările. Construit în mare parte pe popularitatea preşedintelui Traian Băsescu, PD-L începuse să viseze frumos la un rezultat de peste 50% la parlamentare şi la a alcătui singur viitoarea guvernare. Înfrângerea lui Vasile Blaga în Capitală a fost punctul culminant al insuccesului PD-L, mai ales că el a survenit după o campanie electorală în care Traian Băsescu, de altfel răsfăţatul bucureştenilor, s-a implicat masiv. Cu toate acestea, acuzaţiile de corupţie aduse partidului nu numai la nivelul Bucureştilor, ci şi la nivelul întregii ţări n-au mai putut fi neutralizate de imaginea preşedintelui, de altfel şi principalul vinovat pentru izolarea PD-L pe scena politică, în condiţiile în care s-a considerat că celelalte partide s-au coalizat, făţiş sau nu, împotriva democrat-liberalilor. În consecinţă, rezultatele finale din iunie 2008 au fost primite în tabăra democrat – liberală nu numai cu dezamăgire, ci chiar cu disperare, în condiţiile în care ele reprezintă un semnal de alarmă în perspectiva viitoarelor alegeri, parlamentare şi chiar şi prezidenţiale.
Clasat pe locul 3, PNL este în fapt marele performer al acestor alegeri, obţinând un rezultat cu mult peste aşteptările proprii şi previziunile analiştilor. Deşi condamnaţi neîncetat pentru contraperformanţele guvernării Tăriceanu, liberalii au reuşit să mobilizeze activul de partid şi resursele puterii demonstrând că sunt capabili să joace rolul unui actor important pe scena politică. În măsura în care va confirma şi la alegerile parlamentare, PNL se va găsi într-o poziţie-cheie pentru constituirea viitoarei majorităţi guvernamentale, ceea ce le oferă un avantaj considerabil în perspectiva negocierii unei alianţe care să-i menţină, aşa cum doresc, la guvernare şi pentru următorii patru ani. În orice caz însă, pentru moment, liberalilor pare a le lipsi unitatea necesară valorificării rezultatului obţinut, fapt care ar putea să pună sub semnul întrebării capacitatea PNL de a reproduce sau chiar de a-şi îmbunătăţi scorul.
În orice caz, lunile următoare sunt hotărâtoare, iar capacitatea celor trei partide de a intra cât mai rapid în modul de campanie, lăsând la o parte orice tensiuni interne va decide dacă rezultatul alegerilor parlamentare va reproduce harta politică a localelor, sau dacă, dimpotrivă, aceasta va suferi schimbări majore.
