Oportunitate ratată
Aşa cum remarcam în analiza de săptămâna trecută, au existat câţiva candidaţi la postul de primar care şi-au concentrat campania exclusiv pe proiecte de dezvoltare a comunităţilor precum şi pe realizările, reale, din timpul mandatelor precedente. Totodată, subliniam faptul că acesta este un lucru îmbucurător şi care ar putea reprezenta semnalul unei revigorări a modului de a face administraţie publică prin concentratea pe problemele cetăţenilor şi trecerea în plan secund a aspectelor pur politice. Din păcate, nu putem să nu observăm că este vorba strict despre nişte excepţii şi, mai grav, ele nu par a fi luate ca model de cei care se confruntă în turul doi.
Să ne uităm, pentru început, la modul în care au fost distribuite voturile. Observăm că avem două mari partide (PSD şi PD-L), la care se adaugă PNL, în ceea ce priveşte distribuţia voturilor la consiliile locale şi judeţene. Iar aici, fiind vorba despre vot pe liste, este evident vorba despre un vot politic. În marea majoritate a cazurilor, cel clasat pe primul loc în cursa pentru primar/preşedinte de consiliu judeţean este reprezentantul partidului care a obşinut cele mai multe mandate de consilier. Iar situaţia este similară şi pentru următorii clasaţi. Deci, în ciuda a ceea ce majoritatea politicienilor a clamat, introducerea votului uninominal pentru alegerea preşedinţilor de consilii judeţene nu a adus nici o schimbare în modul de desemnare a aleşilor locali. Este drept că nu este vorba decât despre primul scrutin desfăşurat conform noilor regului dar acesta nu este singurul motiv, mai ales dacă luăm în calcul faptul că situaţia este aceeaşi şi în cazul primarilor. Evident, cetăţenii nu sunt încă total pregătiţi pentru alegerea oamenilor, ei considerând încă apartenenţa politcă ca fiind mai importantă decât calităţile candidaţiilor.
Dar vina principală aparţine, aşa cum am mai subliniat de mai multe ori, politicienilor care sunt fie incapabili, fie nu doresc să îşi plieze programele electorale pe necesităţile reale ale cetăţenilor. Lucrul este cu atât mai surprinzător cu cât astfel de programe, corect prezentate, au succes. Neculai Onţanu, Liviu Negoiţă, Gheorghe Ciuhandu sau Radu Mazăre sunt toţi oameni care au câştgat nu prin apartenenţa la un anume partid politic ci prin ceea ce au realizat deja şi pe baza proiectelor viitoare. Un exemplu de succes care ne-am fi aşteptat să fie preluat de cei angrenaţi în lupta pentru turul doi. Realitatea este însă cu totul alta.
Iar cea mai la îndemână ilustrare, fiind de departe cea mai vizibilă, este confruntarea pentru Primăria Generală dintre Vasile Blaga şi Sorin Oprescu. De aproape două săptămâni, asistăm la o luptă bazată exclusiv pe argumente politice, singurul cu iz practic fiind legat de autostrada suspendată promisă de către Oprescu. Dar şi acesta este, în fapt, exploatat politic, lipsind fundamentul tehnic, pro sau contra proiectului. În rest, doar acuzaţii privind înţelegerile subterane sau asumate public Oprescu-PSD sau Blaga-Mitrea precum şi acuzaţii privind implicarea în mineriade sau susţinerea lui Ion Iliescu. Sunt lucruri care pot uşor provoca scandal dar cu nici un fel de relevanţă pentru ceea ce oricare dintre cei doi candidaţi ar putea face pentru Bucureşti şi pentru bucureşteni. Lucrul este cu atât mai curios cu cât, chiar unul dintre cei doi recunoştea, după anunţarea primelor rezultate, superioritatea programelor lui Ludovic Orban şi Cristian Diaconescu.
Iar în cazul unei diferenţe atât de mici între cei doi care au reuşit să atragă cel mai bine atenţia electoratului, orientarea reală spre problemele cetăţenilor poate fi elementul decisiv care să aducă victoria. Pentru că atât Oprescu cât şi Blaga au nevoie să îi aducă la vot pe cei dezgustaţi de politică, pe cei interesaţi exclusiv de calităţile lor de buni gospodari, cei care ar putea astfel decide câştigătorul.
