Agenda cetăţeanului
Deşi am trecut deja de jumătatea campaniei electorale pentru alegerile locale, parcă niciodată scena politică românească nu a fost mai depărtată de ceea ce-l preocupă pe cetăţean, de problemele sale concrete. Ceea ce este în mod evident un paradox, dacă este să ţinem seama de legătura intrinsecă, evidenţiată chiar şi etimologic între politică şi Cetate. Desigur, scepticii - iar numărul lor este din ce în ce mai mare în ultima perioadă - vor zâmbi hâtru citind rîndurile de mai sus şi ne vor atrage atenţia că în România nimic nu mai este cu adevărat paradoxal, nimic nu mai poate să ne surpindă, mai ales când este vorba despre chestiuni negative.
Cu toate acestea nu ne putem opri să nu remarcăm faptul că de două săptămâni încoace, analiştii şi oamenii politici laolaltă au devenit adevăraţi experţi în „blatologie”, după cum categorisea Iosif Boda într-un recent editorial frenezia cu care aceştia analizează şi invocă presupuse înţelegeri secrete scandaloase între diverşi candidaţi. Despre programele şi proiectele cu care aceia care se luptă pentru un fotoliu de primar, sau de preşedinte de Consiliu Judeţean se prezintă în faţa alegătorilor nu răzbate însă mai nimic în paginile ziarelor.
Ba mai mult, chiar şi atunci când se vorbeşte despre chestiuni concrete, legate direct de agenda cetăţeanului şi care pot avea o înrâurire majoră asupra viitorului comunităţilor locale, dezbaterea rămâne cantonată în sfera politicianismului. Teme cum sunt reorganizarea administrativă a României, sau posibilităţile de accesare a fondurilor europene la nivel local, ori sistematizarea dezvoltării urbane sunt mai deloc abordate, iar atunci când un candidat sau altul o face totuşi, scopul este aproape întotdeauna acela de a lovi în adversarii săi.
Nici urmă de dezbatere concretă, nici pomeneală de confruntare de idei, cu toate că regiunile de dezvoltare şi-au dovedit de mult ineficacitatea, mai peste tot există o acută nevoie de bani, iar oraşele se sufocă ca urmare a 18 ani de dezvoltare haotică. În schimb avem parte de campanie electorală cu ciomege şi bătăi ca acum 60 de ani, de invective, sau de strategii de marketing electorale puerile, cum ar fi mesajul „încercaţi şi cu o femeie”, cu care o candidată la funcţia de preşedinte de Consiliu Judeţean încearcă să convingă alegătorii să o voteze.
Or, în condiţiile în care, aleşii locali ar trebui să fie preocupaţi în primul rând să identifice şi să ofere soluţii la problemele comunităţii, ale cetăţenilor, modul în care decurge campania electorală demonstrează faptul că actualii candidaţi nu sunt cu adevărat pregătiţi pentru a fi primari, preşedinţi de consilii judeţene sau consilieri şi că au fost propuşi pentru aceste funcţii mai degrabă din raţiuni meschine, de partid. Ceea ce, desigur, nu poate fi benefic nici pentru clasa politică, pe care şi aşa electoratul o priveşte cu vădită neîncredere şi nici pentru societate, în ansamblul său. Fiindcă, în ciuda progreselor înregistrate de la Revoluţie încoace, acest proces electoral viciat de politicianism şi violenţă ar putea zdruncina însăşi fundamentele democraţiei româneşti.
În absenţa unei campanii electorale axată pe dezbatere, pe confruntarea de idei şi proiecte, alegătorul nu poate să îşi exercite votul cu adevărat în cunoştinţă de cauză. El este obligat practic să aleagă „în orb”, cu toate că în joc sunt chiar interesele sale imediate, iar de alegerea sa depinde evoluţia comunităţii din care face parte, pentru următorii patru ani. Ca urmare, este de aşteptat ca scutinul de pe 1 iunie să nu aducă, aşa cum ar fi normal, o întărire calitativă a legăturii dintre cetăţeni şi aleşii locali, ci mai degrabă să producă efectul contrar, amplficând frustrările electoratului vis-a-vis de clasa politică şi conducând la creşterea absenteismului
