La ministru nou, certuri noi
Cerută în nenumărate rânduri de către actorii importanţi ai politicii româneşti, demisia lui Adrian Cioroianu a venit, în mod ironic, când PSD şi PD-L erau prea ocupate cu lansarea candidaţilor pentru locale, ca să se mai preocupe de situaţia de la Ministerul de Externe. Luate aşadar oarecum prin surprindere, PSD si PD-L au salutat demisia lui Cioroianu, la fel ca majoritatea actorilor politici, cu excepţia evidentă a UDMR şi PNL. Şi nu puţini au fost aceia care anticipau o criză simlară cu aceea care a precedat numirea actualului ministru de justiţie.
Numai că, prin nominalizarea şi numirea grăbită a lui Lazăr Comănescu, tehnocrat şi diplomat de carieră, preşedintele şi premierul au reuşit să evite o asemenea perspectivă, demonstrând că între Palatele Cotroceni şi Victoria este totuşi posibilă colaborarea instituţională normală. În schimb, venirea lui Lazăr Comănescu la Ministerul Afacerilor Externe a dat naştere unui nou val de tensiuni în interiorul PNL, mai puternice chiar decât cele create în cazul Predoiu.
Pentru mult timp, criticile repetate ale PSD, PD-L şi chiar ale preşedintelui Băsescu la adresa ministrului de externe n-au părut să fie luate în seamă la nivelul PNL. Însă apropierea alegerilor locale şi importanţa electorală pe care românii din străinătate o au, nu atât prin votul direct, cât prin influenţa asupra rudelor rămase acasă, au şubrezit scaunul ministrului Cioroianu. Tot mai multe voci din interiorul PNL au început să-şi manifeste public nemulţumirea faţă de prestaţia lui Adrian Cioroianu, considerând că partidul ar trebui să îl debarce urgent şi acuzându-l pe premier că pune în pericol performanţa electorală a PNL, prin menţinerea acestuia la conducerea MAE. Cazul Crulic, românul mort în Polonia despre care MAE n-avea habar, a fost picătura care a umplut paharul, iar ministrul de externe şi-a prezentat demisia de onoare. S-a vorbit chiar despre faptul că, pentru Tăriceanu, tragedia românului a fost pretextul perfect, căzut cum nu se putea mai bine, pentru plecarea lui Cioroianu din Guvern.
Prin numirea lui Lazăr Comănescu, unanim apreciat drept un profesionist desăvârşit şi un diplomat de valoare, primul-ministru a rezolvat pentru moment problema atacurilor primite din Cotroceni, Modrogan şi Kiseleff, dar şi-a creat în schimb o problemă serioasă în propriul partid. Deşi decizia premierului Tăriceanu n-a mai fost luată în mod explicit în detrimentul unui membru al grupării Antonescu – Orban – Nicolai (cum s-a întâmplat în ceea ce priveşte portofoliul justiţiei), compromisul făcut de acesta cu preşedintele Băsescu a primit critici şi mai dure din partea aripii liberale amintite, în condiţiile în care PNL cedează astfel un al treilea minister major (după Agicultură şi Justiţie) în favoarea unui tehnocrat. S-a vorbit chiar în cercul de lideri ai PNL despre neacordarea de sprijin politic noului şef al MAE, fapt care poate avea implicaţii dintre cele mai grave asupra politicii externe a României.
Chiar dacă în mod formal, PNL îşi va menţine sprijinul pentru Lazăr Comănescu, faptul că partidul care l-a propus a ameninţat prin unii dintre liderii săi marcanţi că nu-i va sprijini proiectele poate afecta negativ mandatul acestuia şi implicit, interesul naţional al României. Şi aceasta în primul rând pentru că este puţin probabil ca noul ministru să fie considerat pe plan extern un partener credibil de dialog, în condiţiiile în care Lazăr Comănescu pare a fi un stranier în Executivul român. Iar în materie de politică externă, jocul în echipă este o condiţie esenţială, fără de care România nu poate spera să se facă ascultată şi respectată.
