Summitul NATO. Ziua de după
De la mic la mare, săptămâna trecută toată suflarea românească a vorbit doar despre summitul NATO. Jurnalisti, analisti şi politicieni au dezbătut pe larg deciziile luate de organizaţia nord-atlantică în ceea ce priveşte ţările care aspirau la statutul de membri ai acesteia, au cântărit influenţa lui Putin sau au discutat pe marginea intervenţiei brutale a forţelor de ordine în cazul militanţilor anti-NATO de la fabrica Timpuri Noi.
Desigur, nimeni nu neagă însemnătatea summitului NATO la nivel global şi de asemenea nici faptul că acesta a fost de departe evenimentul săptămânii în România (stau mărturie chiar şi implicarea şi mobilizarea autorităţilor pentru buna sa desfăşurare). Cu toate acestea, nu poate rămâne neobservat faptul că, timp de o săptămână, nu am mai auzit nimic nici de grevele declanşate în marile societăţi, nici de taxa auto, nici de certurile între politicieni. Ca să fim ironici, chiar şi pe la DNA a fost linişte, ceea ce, să recunoaştem, se întâmplă rar.
Până şi premierul Tăriceanu recomanda presei să se concentreze în această perioadă exclusiv asupra summitului şi să lase deoparte alte probleme care ocupau în mod obişnuit primele pagini ale ziarelor ori spaţiul jurnalelor de ştiri. Deşi oarecum firească, se impune să analizăm dacă nu cumva această agendă publică unidimensională nu a dezavantajat oarecum cetăţeanul de rând. Cu siguranţă că un protest spontan al agricultorilor în centrul Bucureştiului ori un scandal politic cu licitaţii aranjate nu ne-ar fi făcut cinste, însă aceasta nu înseamnă ca de dragul feţelor politice luminate trebuie să ne prefacem că trăim într-o ţară în care toate merg strună.
Pentru Guvern şi chiar şi pentru Preşedinţie, sigilarea pentru o săptămână a tunurilor presei a fost mană cerească. Temele de politică şi politici interne au fost obturate de desfăşurarea diplomatică fără precedent de la Bucureşti, iar problemele care altădată stârneau nemulţumirea cetăţenilor, sindicaliştilor ori partidelor de opoziţie au fost trecute sub tăcere. Ar fi interesant să studiem mai târziu ce decizii s-au luat săptămâna aceasta prin ministere…
Pe de altă parte, sigur că este un motiv de bucurie că România s-a achitat onorabil de sarcina, sa recunoaştem, destul de dificilă de organizator al summitului, chiar şi cu preţul restricţiilor de circulaţie care au paralizat Bucureştiul vreme de patru zile. Însă nu putem să nu remarcăm că dincolo de proiectul Scutului Anti-Racheta care va acoperi şi ţara noastră şi de invitaţia la Moscova făcută de Putin lui Traian Băsescu, evenimentul ne-a fost oarecum neutru. Chiar şi Scutul va fi construit fără o contribuţie expresă a României şi din raţiuni de securitate globală şi nicidecum naţională, iar în ceea ce priveşte o întrevedere viitoare Putin – Băsescu la Kremlin, fără îndoială că ea va fi destul de problematică din perspectiva temelor care se cer abordate şi a avantajelor pe care România năzuieşte să le obţină de la Rusia.
Summitul s-a încheiat, delegaţiile oficiale au plecat, iar locuitorii Bucureştiului pot răsufla în sfârşit uşuraţi. România se va reîntoarce la problemele sale de zi cu zi, iar politicienii vor fi obligaţi să se preocupe din nou de agenda cetăţeanului după această săptămână de respiro artificial. Şi fiindcă de alegerile locale ne mai despart mai puţin de două luni, este de aşteptat ca revenirea la realitate să nu fie nici pe departe un proces lin, iar mundanul şi conflictualul să monopolizeze agenda publică a săptămânilor viitoare.
