Cazul Busuioc vs. Statul
Pe parcursul săptămânilor trecute, românii care s-au săturat să dezbată mişcările de pe scena politică sau să se plângă de preţurile exagerate au avut un alt subiect de discuţie: Costel Busuioc. Tema a prins însă şi la politicieni, care au remarcat numaidecât potenţialul electoral al personajului în cauză. Nişele de voturi se arătau promiţătoare: românii din Spania şi Italia, rudele lor rămase acasă, rromii, tinerii care au pierdut şansa studiilor şi speră într-o minune.
Felicitat şi curtat atât numeroşi oficiali, Costel Busuioc a ales însă să dea o palmă sistemului: a refuzat cu deosebită politeţe ofertele oficialilor români de a se întoarce în ţară şi de a studia la Conservator, invocând argumentul cel mai puternic: lipsa banilor pentru a-şi întreţine familia. Cazul Busuioc este oarecum exponenţial pentru comunitatea românilor din Spania şi Italia. A plecat din România mânat de sărăcie şi a muncit pe brânci în Spania ca să poată trimite lunar acasă celebrul „pachet” cu câteva sute de euro dosite printre dulciurile pentru copii. La un moment dat, destinul său a devenit brusc diferit: a primit răsplata talentului său nativ, câştigând concursul la care s-a înscris tot printr-un joc al sorţii.
Însă dincolo de consideraţii privind succesul lui Costel Busuioc, care a trezit printre români o paletă largă de sentimente, de la admiraţie până la invidie, se impune să analizăm cronologic soarta acestui om pentru a sesiza eşecul politicilor statului român în câteva domenii esenţiale.
Copil fiind, Costel Busuioc n-a putut să acceseze nici o bursă nici pentru a-şi continua şcoala, n-a avut parte de nici un ajutor de la stat pentru a ieşi din sărăcia în care se zbătea familia lui. Nimeni nu l-a sfătuit de bine, nici o autoritate nu s-a sesizat când a fugit de acasă şi a muncit pe rupte mai ceva ca un adult, având 14 ani. E adevărat că toate aceste evenimente s-au petrecut acum mulţi ani, o parte dintre ele înainte de 1989. Problema este că mare lucru nu s-a schimbat nici până acum.
Nu are rost să mai spunem că nimeni nu i-a descoperit lui Costel Busuioc talentul muzical. Ar ţine de domeniul telenovelelor.
În anul 2008, o mulţime de copii sunt batjocoriţi la şcoală şi în societate pentru singura vină de a fi săraci. Cei care se satură să fie bătuţi şi trimişi la muncă sau, mai rău, la cerşit, fug de acasă, îngroşând astfel rândurile abandonului şcolar, ale delincvenţei juvenile şi ale prostituţiei cu minori. Tentaţiile sunt mult mai mari ca pe vremea lui Costel Busuioc, când a merge cu oile era singura soluţie să capeţi un colţ de pâine.
Pe la 20 şi ceva de ani, Costel Busuioc n-a avut parte nici de a doua şansă. Programele de incluziune socială se lăfăiau linistite doar pe hârtie. Nici nu mai putea fi vorba despre un liceu la seral, pentru că deja cantinele şi căminele pentru nefamilişti fuseseră în mare parte desfiinţate, fiindcă deveniseră epave şi focare de infecţie. Şi Costel trebuia să mănânce şi să doarmă.
Iar mai târziu, deschiderea graniţelor a venit, la fel ca pentru sute de mii de alţi români, drept o binecuvântare. Costel Busuioc a plecat în Spania şi a muncit ca zidar, până când, într-o zi…de-aici ştim cu toţii povestea. Nici acum, statul român nu l-a sprijinit în vreun fel. L-a ridicat în slăvi, fiindcă acest om era un perfect produs publicitar, însă au uitat că el are o familie. Nimeni nu s-a preocupat să îi asigure un loc de muncă soţiei sau burse pentru cei patru copii minori. Aşadar, Costel a decis să se încreadă în continuare în propriul Pământ al Făgăduinţei, şi să rămână în ţara adoptivă, Spania. În fond, ca să fim cinici, şi spaniolii pot câştiga suficient de pe urma lui.
Costel Busuioc este aşadar, pentru el însuşi şi pentru familia lui, întruparea definiţiei şansei. Pentru România de la colţul ierbii, poate fi un pretext de mândrie. Iar pentru politicienii români de ieri şi de azi, Costel Busuioc este încă un motiv să pună capul în pământ.
pentru Luni, Martie 24th, 2008 la 10:28:
hmmm. nu e un pic cam prea melodramatic sau,ca sa citez. telenovelistic, articolul? nici acum nu l-a sprijinit statul roman? pai cum sa ii fi dat sotiei loc de munca? pe ce baza? asa, ia si tu un loc de munca! poate sa o fi facut secretar de stat sau sa o puna pe lista la alegeri? si sa le dea bursa copiilor? pai nu mai bine ar da unora saraci?