România verde
Ultima „vedetă” de pe scena doctrinelor şi ideologiilor politice este, fără nici o îndoială, ecologismul, singura dintre noile doctrine care a reuşit să exercite o influenţă vizibilă atât în mod indirect, prin intermediul ideilor propagate, cât şi în mod cât se poate de direct, prin intermediul politicilor promovate la guvernare acolo unde ecologiştii au făcut parte din guvernare (Germania, Finlanda).
Apărut iniţial ca o ştiinţă (ecologia) în Statele Unite în anii ’50, ecologismul a fost multă vreme desconsiderat din punct de vedere politic, fiind privit doar din perspectivă ştiinţifică şi, mai apoi, prin prisma ONG-urilor, gen Greenpeace. Începând cu anii ’60, ecologismul a adoptat şi o componentă politică. Deoarece a început ca un avertisment la adresa pericolelor reprezentate de poluarea cauzată de dezvoltarea industrială, ecologismul a adoptat un program politic anti-capitalist şi, prin aceasta, apropiat de socialism şi chiar de anarhism.
Idealul ecologist este cel al unei societăţi sustenabile care se bazează pe colaborarea dintre comunităţi autonome, ce relaţionează pe baza unei economi echitabile. Chiar dacă există mai multe abordări, partidele ecologiste care au contat până acum din punct de vedere politic nu se opun total societăţii capitaliste, dar pun un mai mare accent pe dezvoltarea energiilor alternative şi a tehnologiilor nepoluante. Strict politic, ecologismul militează pentru un rol scăzut al statului în favoarea comunităţilor, dar şi pentru o mai mare implicate a statelor, prin intermediul organismelor internaţionale de tipul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Se urmăreşte astfel un dublu scop: conştientizarea oamenilor asupra necesităţii protejării mediului şi oferirea de suport statelor care sunt incapabile să îşi asigure dezvoltarea economică pe baze ecologice. Foarte important, toate aceste aspecte enumerate se regăsesc la nivelul discursului şi al dezbaterilor publice care au în centrul nu doar ecologismul, ci modelele de dezvoltare ale tot mai multor state occidentale.
Ce putem spune despre mişcarea ecologistă din România şi care este modelul de societate pe care aceasta îl promovează? Caracteristica definitorie a ecologismului românesc este… absenţa din dezbaterea publică. Se poate spune că ecologismul românesc se află în perioada de început, când vizibile sunt doar evaluările specialiştilor în privinţa efectelor poluării precum şi acţiunile unor mici ONG-uri, cu activităţi discontinue şi slab mediatizate. În ceea ce priveşte partea politică, asistăm la o aglomerare neaşteptată de partiduleţe, de la Partidul Verde, la Partidul Ecologist Român, fiecare cu propriul grup de contestatari care se bat pentru o iluzorie potenţă politică, uitând însă cu totul de promovarea ideilor „verzi”.
În aceste condiţii, este foarte probabil ca ecologismul politic românesc să fie confiscat de către partidele tradiţionale, care se află în căutare disperată re-branduire, de argumente pentru a convinge electoratul că deţin soluţiile la problemele reale
