Noul val: tinerii intelectuali de stânga
După 1989, intelectualitatea activistă în plan civico-politică s-a concentrat cu preponderenţă în zona ideilor de dreapta. Cea mai comună explicaţie a acestui fenomen straniu pentru o societate în care marea majoritate a populaţiei se simte mai apropiată de valorile stângii este legată de detaşarea de comunism. A te declara de dreapta a devenit o modă şi un ritual obligatoriu de acceptare în mediile intelectuale. Într-o asemenea atmosferă s-au născut cercurile intelectuale elitiste şi exclusiviste grupate în jurul GDS, a Şcolii de la Păltiniş. De vreo doi-trei ani însă, asistăm la un fenomen nou şi neaşteptat, un val de tineri intelectuali tot mai zgomotoşi care au curajul să spargă tiparele şi să declare inimaginabilul: că sunt de stânga, marxişti, troţkişti. Marele paradox este că multe din aceste voci s-au lansat în jurul programului editorial al Humanitas condus de dl. Liiceanu, unul din exponenţii de marcă ai intelectualităţii de dreapta. Dincolo de reacţia de frondă la conservatorismul de dreapta al elitei intelectuale, sursa acestei „revolte” a tinerilor trebuie căutată în influenţa puternică exercitată de mediile intelectuale universitare occidentale. Studiind la universităţi din Vestul Europei sau de peste Atlantic, aflate sub dominaţia ideilor de stânga, tinerii intelectuali români ar putea deveni teoreticienii viitoarei stângi româneşti, chiar dacă ei ezită deocamdată să manifeste un activism civico-politic explicit de tipul celui promovat de intelectualii de dreapta in slujba formaţiunilor politice şi a politicienilor de dreapta. Ei nu pot insa teoretiza decât o stângă ruptă de moştenirile reziduale comuniste şi fără nici o legătură cu promotorii comportamentului politico-mercantil post-comunist..
Dar cine sunt aceşti noi intelectuali de stânga şi ce idei susţin ei? Unul dintre cei mai zgomotoşi este Dragoş Bucurenci, fost protejat al lui Andrei Pleşu, iar acum un critic al acestuia şi un pasionat promotor al ideilor ecologiste. Scriitorul Vasile Ernu, proprietarul de galerie de arta Dan Popescu sau editorialistul Artur Suciu sunt alte exemple. Sunt oameni care împărtăşesc idei precum respectarea diversităţii, protecţia mediului, dreptatea socială. Cum îmi spunea unul dintre ei, Artur Suciu, tinerii intelectuali de stânga sunt egalitarişti şi în acelaşi timp superegoişti. Nu vor să mai audă de mari proiecte care schimbă lumea, ci preferă zona lor privată. De aceea, noii intelectuali de stânga se intersectează cu un libertarianism accentuat.
Dincolo de elementele de identificare imagologică, dincolo de valori, dincolo de insignele şi tricourile lui Che Guevara, apariţia acestui nou val de tineri intelectuali de stânga este salutară. Pentru stânga politică este o veste bună. Numai că, deocamdată, stânga politică şi noua intelectualitate de stânga nu au găsit un teren comun pe care să se întâlnească. Modelul de manifestare al elitei conservatoare de dreapt
