Traian Băsescu vrea să fie preşedinte
Dubla confruntare electorală cu care s-a încheiat anul care a trecut a reprezentat, prin gradul ridicat de absenteism, dar şi prin rezultatele sub aşteptări ale PD, un semnal de alarmă serios pentru preşedintele Băsescu. Alegătorii români nu s-au înghesuit să răspundă chemării sale la urne şi, în ciuda faptului că democraţii îşi puseseră toate speranţele în imaginea sa pentru a obţine o victorie spectaculoasă, Traian Băsescu s-a dovedit a fi o locomotivă fără suflu, nereuşind să propulseze PD peste pragul celor 30 de procente.
Explicaţia? Încercând o privire retrospectivă asupra mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu vom constata cu uşurinţă că acesta a fost marcat de o continua stare conflictuală, care a generat adesea crize majore pe scena politică. Iar Traian Băsescu, ca preşedinte jucător, aşa cum el însuşi se autodefinea, poate fi considerat unul dintre principalii responsabili pentru multe dintre acestea.
Dacă la începutul mandatului, această strategie i-a adus lui Traian Băsescu victorie după victorie, încet, încet însă, restul actorilor politici au început să se adapteze şi să îşi croiască propriul comportament politic pe alte coordonate. Fie că vorbim despre schimbarea la faţă a premierului Tăriceanu, care a învăţat să joace la rândul său un rol proactiv în conflictul dintre palate, fie că privim spre PSD, care de la o vreme evită să-i mai ridice preşedintelui mingea la fileu, meciurile provocate de Traian Băsescu au început să se termine cu remize, sau chiar cu înfrângeri imagologice pentru jucătorul de la Cotroceni. Şi dacă la aceasta adăugăm şi faptul că, urmare a comportamentului său conflictual, preşedintele s-a văzut în imposibilitatea de a duce la îndeplinire vreun proiect politic concret, rezultă că, pentru a putea spera să îşi oprească declinul în sondaje şi să câştige un al doilea mandat la Cotroceni, Traian Băsescu avea nevoie să se repoziţioneze în cadrul războiului cu premierul şi restul clasei politice şi totodată să-şi regândească modul de interpretare a partiturii ca şef al statului.
Semnale în acest sens au apărut chiar de la sfârşitul anului trecut, când, profitând de rezultatele alegerilor europarlamentare, Traian Băsecu a forţat PD şi PLD să fuzioneze şi să ofere astfel electoratului de dreapta o construcţie politică alternativă la defuncta Alianţă D.A., pentru a cărei destrămare preşedintele poate fi considerat direct responsabil. A urmat apoi, imediat după Anul Nou, episodul întâlnirii dintre reprezentanţii Guvernului şi cei ai sindicatelor, ocazie cu care Traian Băsescu a scos de la naftalină uniforma de arbitru şi a încercat să demonstreze românilor că ştie să fie şi mediator şi nu doar iniţiator de conflicte.
Şi în sfârşit, ajungem la scandalul Nicolai şi la războiul care se duce între palatele Cotroceni şi Victoria pentru numirea acesteia ca ministru de justiţie. La o privire mai atentă, se poate constata că pe parcursul celor aproape două săptămâni de declaraţii acide şi schimburi de scrisori cu premierul, Traian Băsescu a făcut eforturi deosebite pentru a-şi demonstra preocuparea pentru dialogul instituţional (invitaţiile repetate adresate premierului de a se întâlni fie la Cotroceni, fie la Palatul Victoria).. Şi, profitând de ajutorul involuntar al primului-ministru şi al refuzurilor încăpăţânate ale acestuia de a dialoga, preşedintele a încercat să se poziţioneze într-o postură reactivă şi nu proactivă ca până acum în cadrul conflictului, transferând astfel responsabilitatea menţinerii sale pe umerii premierului Tăriceanu.
Desigur, chiar dacă pentru moment, în cazul Nicolai, stratagema preşedintelui pare să fi reuşit, este prea devreme să ne pronunţăm asupra măsurii în care încercările de repoziţionare ale lui Traian Băsescu în cadrul conflictului dintre palate şi vis-a-vis de modul în care înţelege să-şi exercite atribuţiile ca preşedinte vor reuşi să convingă opinia publică pe termen lung. Cert este însă că reuşita sau eşecul vor atârna extrem de greu în viitoarele confruntări electorale şi în special în alegerile prezidenţiale din 2009.
