Febra alegerilor locale
România se pregăteşte să intre într-o nouă febră electorală, a alegerilor locale. Pentru politicieni, pentru partide, alegerile locale sunt testul cel mai important al forţei lor electorale. Problema cea mai mare a febrei alegerilor locale, care începe încet-încet să cuprindă toate partidele, este că românii s-au cam plictisit de politică. Scandalurile permanente din ultimii ani, deteriorarea completă a profilurilor morale ale majorităţii politicienilor riscă să transforme alegerile locale într-un meci de fotbal din liga judeţeană unde spectatori sunt rezervele şi rudele lor. Pentru prima dată în istoria post-decembristă, românii vor veni la votul pentru alegerile locale obosiţi, după ce au participat deja la două procese electorale într-un singur an. Recordurile absolute ale neparticipării înregistrate la refernedumul pentru suspendare, la referendumul pentru votul uninominal şi la alegerile europene îşi vor pune amprenta şi asupra alegerilor locale. Tradiţional, prezenţa la alegerile locale era mai scăzută decât cea la alegerile generale parlamentare şi prezidenţiale. În 2008 însă, vom atinge recordul absolut de absenteism, fapt care va transforma localele într-o bătălie a bazinelor electorale. Cine va avea organizarea cea mai bună, cine va controla cel mai bine mijloacele de stimulare a fidelităţii activiştilor şi simpatizanţilor şi cine va reuşi cel mai bine să-şi păstreze electoratul propriu va câştiga în aceste alegeri locale.
Alegerile locale testează baza partidului, testează forţa organizaţiilor şi mai puţin puterea de persuasiune a personalităţilor. Chiar şi în cazul candidaţilor pentru funcţia de primar lucrurile încep să se schimbe. După experimentul Băsescu, nici chiar la Bucureşti nu vom mai avea o defilare a vedetelor politice teleportate în descinderi protocolare pe străzile capitalei. Bucureştenii s-au săturat să-şi irosească votul pe personalităţi care văd primăria doar ca pe o treaptă intermediară a carierei politice, care vânează funcţia de dragul expunerii mediatice, iar nu pentru ridicarea gunoaielor, pentru curăţarea canalizării sau pentru deszăpezirea drumurilor. Bucureştenii şi nu numai ei vor gospodari, oameni cinstiţi, fără ifose, cu reputaţie nepătată care să mai facă şi treabă în oraşele şi comunele patriei şi care să vadă primăria ca pe vârful carierei. Tocmai din acest motiv, numele avansate până acum pentru această bătălie nu au nici o şansă. Vasile Blaga are alte scopuri în viaţă decât administrarea Bucureştiului. Marian Vanghelie pare că s-a convins şi el că nu poate mişca Bucureştiul pentru a-l vota, Silviu Prigoană rămâne un afacerist cu veleităţi de vedetă mondenă, iar Ludovic Orban nu are forţa politică şi mai ales argumentele gospodăreşti pentru a convinge bucureştenii.
Toate calculele care se fac acum cu privire la şanse, voturi vor fi date peste cap de realitatea dură a votului din mai-iunie 2008. Absenteismul masiv va produce mari surprize, iar predicţiile fantasmagorice vor fi din nou răsturnate spectaculos, aşa cum s-a întâmplat cu ocazia alegerilor europarlamentare şi a referendumului.
