Din 2007 spre 2008
Analizele retrospective şi previziunile de la început de an nou au utilitatea lor în înţelegerea fenomenului politic. Privind înapoi la evenimentele care au marcat anul precedent, putem contura tendinţe ce se vor regăsi în prim-planul disputelor politice de anul viitor.
La prima vedere, politica românească pare a da naştere la o mulţime de teme de dezbatere, cel puţin dacă ne gândim la climatul de conflictualitate excesivă ce domneşte în relaţiile dintre principalele forţe politice. În realitate însă, temele serioase nu sunt foarte multe. Principalele evenimente ale anului trecut au fost, în ordine: scoaterea PD de la guvernare, încercarea de demitere a Preşedintelui Băsescu, alegerile europene şi disputa privind introducerea votului uninominal. Dintre toate, doar ultimul este expresia existenţei unui proiect de societate şi al unei dezbateri de idei, restul fiind exclusiv determinate de momente „inevitabile” – cum ar fi alegerile europene – sau de jocul politicianist de context. 2008 nu pare a aduce schimbări majore, în condiţiile în care va fi marcat de alegerile locale şi parlamentare, cu sau fără vot uninominal.
Dar să le luăm pe rând. Scoaterea Partidului Democrat de la guvernare. Prin acest gest, s-a semnat practic certificatul de deces al Alianţei Dreptate şi Adevăr. Importanţa momentului este dată de reconfigurarea scenei politice prin divizarea suplimentară a acesteia. În plan instituţional însă, schimbările au fost minore, noul guvern neîntâmpinând dificultăţi majore în obţinerea votului de învestitură şi, apoi, de supravieţuire, în ciuda faptului că, teoretic, nu se bazează pe o majoritate parlamentară. Acest fapt demonstrează lipsa de unitate a opoziţiei, inclusiv a PSD, demonstrată cu prilejul ultimei moţiuni de cenzură, când Ion Iliescu şi apropiaţii săi, motivând prin dorinţa de a nu-i permite lui Traian Băsescu să preia iniţiativa prin desemnarea noului premier, au ignorat decizia politică a PSD de a vota pentru moţiune depusă.
2007 a marcat un suflu nou pentru Traian Băsescu ca urmare a iniţiativei PSD şi PNL de suspendare a preşedintelui. Aflat pe o pantă descendentă în ceea ce priveşte suportul electoral, şeful statului a beneficiat din plin de campania pentru referendum pentru a recâştiga sprijinul românilor, transferat în bună măsură către PD şi PLD.
Alegerile europene au arătat însă că, în ciuda sondajelor, realitatea opţiunilor de vot este alta.. Prezenţa redusă la vot a fost determinată, în mare parte, şi de interesul redus pe care partidele înseşi l-au arătat pentru acest examen electoral. Cu siguranţă, lucrurile vor fi diferite la alegerile locale şi parlamentare de anul acesta. Dar, acest lucru nu înseamnă că alegerile europene nu pot fi considerate un indicator pentru examenele electorale din 2008. Prezenţa mai crescută la vot va determina unele schimbări în distribuţia voturilor şi, posibil, chiar o nouă ierarhie. Este însă sigur că, dacă nu se întâmplă nimic spectaculos, nici unul dintre partide nu va fi capabil să câştige majoritatea locurilor în Parlament. De aceea, capacitatea de negociere a partidelor se va dovedi crucială în alcătuirea viitorului guvern. Iar partidele care vor evita o situaţie de izolare politică vor forma viitorul Guvern.
În ceea ce priveşte votul uninominal, aşa cum am amintit deja, este singurul moment de pe agenda politică anului trecut care, aparent, nu are legătură cu conflictele politice. Chiar dacă adunarea unei majorităţi parlamentare consistente pe această temă a fost deja atinsă, adversităţile politice nu pot fi depăşite cu uşurinţă atunci când vine vorba de punerea în aplicare a proiectului. Iar scenariul din 2007 – dezbateri sterile pe marginea formulei de vot uninominal ideale – pare a avea toate şansele să se repete în 2008, mai ales după eşecul referendumului iniţiat de Traian Băsescu.
Conflictualitatea excesivă reprezintă deci elementul de legătură dintre 2007 şi 2008. Nu este vorba doar despre o simplă conflictualitate politică, absolut normală într-o democraţie, ci şi despre un conflict personal, între actorii politici principali care îşi pune amprenta asupra funcţionării instituţiilor.
