Ping-pong uninominal
Săptămâna trecută a consemnat un nou moment cheie în bătălia care se duce în jurul votului uninominal. Este vorba despre răspunsul Curţii Constituţionale a României cu privire la sesizarea Preşedintelui Băsescu asupra neconstituţionalităţii a trei dintre articolele legii de schimbare a codului electoral asupra căreia Guvernul şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului. Iar decizia Curţii a fost că prevederile celor trei articole ale legii sunt contrare prevederilor Constituţiei. Ca urmare, legea va fi retrimisă în Parlament pentru reexaminare.
În momentul de faţă conţinutul articolelor declarate neconstituţionale are mai puţină importanţă decât modul în care decizia în sine va influenţa procesul de schimbare a sistemului electoral. La o primă privire pare că ne aflăm din nou la momentul zero al introducerii votului uninominal deoarece la Parlament sunt înregistrate trei proiecte, fiecare susţinut de către unul dintre principalele partide ale ţării: PSD, PD şi PNL. Pentru ca unul dintre acestea să fie adoptat este nevoie de sprijinul unei majorităţi solide. Faptul că opoziţia nu a reuşit să răstoarne un guvern ultra-minoritar din cauza indisciplinei la vot a propriilor parlamentari dovedeşte cât de iluzorii sunt majoritatile în actualul Parlament.
Decizia Curţii Constituţionale care a declarat neconstituţionale unele aticole ale proiectului de lege pentru care şi-a asumat răspunderea Guvernul nu împiedică Parlamentul să adopte legea Guvernului, cu modificările de rigoare. Conştient de acest lucru, Traian Băsescu nu doreşte să ofere PNL posibilitatea de a ieşi câştigător din cursa pentru asumarea introducerii votului uninominal. De aceea, aprecierea privind calitatea proiectului propus de către PSD trebuie interpretată mai degrabă ca o încercare a Şefului Statului de a-i forţa pe social-democraţi să nu ofere niciun fel de sprijin proiectului de lege guvernamental. Declaraţia lui Emil Boc, care a anunţat că singura modalitate de a colabora cu PSD ar fi ca ambele partide să susţină proiectul PD este însă în contratimp cu aparenta mână întinsă de Preşedinte, dar nu lasă nici un dubiu asupra intenţiilor reale ale democraţilor în parteneriat cu Băsescu. Orice întârziere în adoptarea unui nou sistem de vot va fi utilizată de către Preşedintele pentru a relua acuzaţiile asupra celor 322 care se opun reformei clase politice pe care cetăţenii o doresc şi pe care el o susţine. Mai mult, PD are nevoie disperată de a demonstra că este capabil şi de altceva decât critică. Şi ce dovadă mai bună ar fi decât adoptarea votului uninominal în forma propusă de ei?
Dar aşa cum a afirmat Emil Boc, cheia se află acum în mâna PSD. Social-democraţii dispun de cel mai important grup parlamentar, iar fără ei nu se poate obţine majoritatea necesară pentru adoptarea unei asemenea legi, mai ales că PRM se opune votului uninominal, iar UDMR nu va vota pentru votul majoritar în două tururi. În condiţiile în care PSD a fost ţinta principală a criticilor privind tergiversarea adoptării votului uninominal, social-democraţii nu-şi mai permit paşi greşiti în această direcţie. Cramponarea în susţinerea propriului proiect de lege ar fi cu siguranţă un astfel de pas greşit deoarece i-ar oferi muniţie suplimentară Preşedintelui Băsescu. Nici susţinerea proiectului PD nu ar fi o soluţie mai bună deoarece PSD are un proiect similar, fapt care face dificilă abandonarea sa în favoarea propunerii altui partid.
De aceea, proiectul guvernului şi al Pro Democraţia pare a avea cele mai mari şanse de a fi adoptat, mai ales că acesta a întrunit deja acordul unei majorităţi parlamentare. Totodată, procedura pentru punerea tuturor prevederilor în acord cu decizia Curţii Constituţionale este mai simplă decât cea necesară pentru discutarea integrală a unui nou proiect de lege. Mai mult, cum PSD are ca principal adversar PD-ul este mai probabil ca social-democraţii să ofere mai degrabă o mână de ajutor liberalilor.
În concluzie, chiar dacă, la nivelul discursului public, toate marile forţe politice susţin votul uninominal, acesta este în pericol de a nu fi adoptat tocmai din preocuparea excesivă a partidelor pentru paternitatea sa. Cum aritmetica parlamentară nu permite paternitatea integrală, totul depinde de capacitatea şi, mai ales, de disponibiltatea de negociere a fiecărei tabere. Iar aici, PD şi Traian Băsescu par să fie izolaţi, în afara jocului.
